În fiecare zi vă plângeți că nu merge nimic în țara asta. Că legile sunt făcute să-i protejeze pe hoți, că nimeni nu mai respectă nimic, că nu aveți cu ce să vă hrăniți copiii, că sistemul nu funcționează, că se duce totul de râpă.
Din cauza unor lichele ca voi se duce totul de râpă, mă! Din cauza voastră, care nu știți decât să vă plângeți, dar nici nu vă-mpotriviți. Nu spun să faceți ceva constructiv, spun doar să respectați toate regulile de care vă plângeți că nu se respectă. Nu să fiți schimbarea pe care o vreți de la lume, ci doar să respectați ce vreți să se respecte. Nu să faceți revoluții, ci doar să aveți bun-simț și să nu faceți ceea ce reproșați că vi se face.
Dar e greu. Ce, dacă ăla face, și poate să facă, și scapă nepedepsit, voi sunteți mai proști? De ce să respectați voi regulile, când ceilalți le încalcă? Vă plângeți de cei care le-ncalcă și, dacă tot nu merge nimic în țara asta, hai să le-ncălcați și voi, că doar toată lumea o face. Cum să nu fii oaie, la fel ca ei? Te iau de prost dacă respecți ceva. Orice.
În ultima săptămână am văzut atât de multe, încât tind să cred că meritați să nu vă meargă bine și vă vă duceți de râpă, o dată cu sistemul pe care-l blamați că nu vă protejează.
Îmi pun centura de siguranță. Pentru că stau în față și, oricât de bun șofer ai fi, nu te cunosc. Și chiar dacă te-aș cunoaște, și aș avea încredere în tine, nu ești singur în trafic.
– Da` de ce-ți pui centura? Nu e obligatorie.
Ba e. Nu pentru tine – șofer, dar pentru mine – pasager – e.
Că știi tu că nu ne oprește poliția și nu-mi dă amendă. Sau că știi unde sunt radarele. Sau că ai prea multă încredere în tine. Dar e obligația mea să port centură. Și, chiar dacă n-ar fi obligatorie, tot aș purta-o. Că mă simt puțin mai în siguranță. Și, până la urmă, nu înțeleg cu ce te deranjează că eu aleg să-mi pun centura. Nu e ca și cum ai consuma mai multă benzină din cauza asta.
Linia continuă. Știu că nu ai voie s-o depășești, că e posibil să-ți suspende permisul din cauză c-o depășești și chiar nu mă deranjează să ocolim 200 de metri, în așa fel încât tu să respecți legea. Plus că e și siguranța mea în joc. Pe mine mă lovește de pe contrasens, nu pe tine. Și s-ar putea să mă doară tare, mai ales dacă nu am centura pusă.
Insist să nu întoarcă pe linia continuă. Insistă să-ntoarcă.
– Ia uite și la țăranul ăsta, numai pe banda a doua putea să conducă, prima bandă nu-i ajungea!
”Țăranul” era regulamentar pe linia a doua, pe sensul potrivit, dar a făcut greșeala de a întârzia o întoarcere neregulamentară pe linie continuă.
– Și nu e problemă, cunoaștem și noi polițiști, nu-mi iau permisul doar pentru asta.
Forțarea portocaliului.
– Da, a forțat portocaliul, dar chiar așa? Să-i ia permisul? Eu n-aș fi semnat procesul verbal, că n-aveau martori să dovedească. Și-n plus, la câte măgării fac și polițiștii, și cum stau la pândă, să prindă orice șofer care încalcă puțin legea… Că-s puși pe pândă și pe dat amende, ceea ce nu e normal. Păi, de asta îi plătim din banii noștri? Să se ocupe, dom`le, de ăia care fură sau dau în cap, nu de toate nimicurile, că de asta nu merge nimic în țara asta!
Polițiștii îs plătiți să se asigure că tu respecți legea. Orice ar însemna asta. Că ai aruncat o hârtie pe stradă, că ai scuipat, că ai mâncat semințe la bancă și n-ai adunat după tine, că n-ai strâns rahatul după câine, când l-ai scos la plimbare, că nu ți-ai sterilizat câinele, că ai trecut pe roșu, că n-ai centură, că ai încălcat limita de viteză, că ai pocnit pe cineva, că l-ai omorât, că l-ai calomniat, că ai fumat în locuri în care n-ai voie să fumezi, că ai furat sau că ai dat și-ai luat mită. Fiecare pe specificul lui, bineînțeles. Rutiera n-o să se ocupe de fraudă. Dar da, sunt plătiți din banii tăi ca să se asigure că toți respectă legea. Inclusiv tu.
Legea nu se respectă prin comparație, legea se respectă, punct.
Forțat portocaliu, și trecut pe roșu.
– Nu trebuia să faci asta. Și cu 2 minute, și fără 2 minute, tot acolo ajungem. Dar prefer să ajung întreagă.
– Păi nu, că alunecă pe jos și e mai greu să pui frână, decât să treci direct.
Asta m-a lăsat fără replică.
Ești conștient de faptul că alunecă roțile și e mai greu să pui frână, așa că alegi să treci pe roșu, când și pentru cei care ar fi trecut regulamentar, pe verde, ar fi fost la fel de greu să pună frână?
În top, fără drept de apel.
Nu avem cu ce să ne hrănim copiii, statul nu de ajută îndeajuns.
Ea – casnică. El – șomer. Numărul copiilor? De la 6 în sus.
Eu înțeleg că, dacă n-ai îndeajuns de mulți bani, n-ai cu ce să cumperi lemne, în așa fel încât să te încălzești, așa că apelezi la soluții alternative de încălzire. Dar o cutie de prezervative e mai ieftină decât 18 ani de întreținere și creștere a unui copil în condiții decente.
Ești ori prost, ori inconștient, ori nesimțit să faci copii pe bandă rulantă, știind clar că n-ai cu ce să-i crești.
Nu, nu statul e obligat să aibă grijă de tine și de copiii tăi. Mă-ndoiesc sincer că statul a avut ceva de-a face cu momentul în care ai avut orgasm. Tu ești obligat să ai grijă de ei. Și dacă stai c-o mănâ-n nas și cu cealaltă-n fund, plângându-te că n-ai cu ce-ți plăti facturile sau ce da de mâncare la copii și așteptând ajutorul din exterior, nu ești decât un parazit. Paraziții nu se ajută, se extermină.
Până și-un avort e acceptabil în situația asta. Da, ați fost nesimțiți că nu v-ați protejat la timp. Dar nu continua în nesimțire, chinuind încă un copil.
Dar stai! N-ai cum! Îngerii dreptății sunt acolo să te ajute să nu faci ceva neplăcut în ochii domnului! Avocații embrionului de-abia format sunt acolo să ajute mămicile predispuse la avort! Le vor ajuta să nască și să crească micuțul cu cel puțin 100 de RON pe lună, din donații! Orice, numai nu avortați. Faceți copii care vor crește în lipsuri, ca să aveți de ce să vă plângeți că statul nu vă ajută și că nivelul de trai în România e mizer.
Pe ăștia din urmă i-aș condamna primii. La orice, numai să nu mai aibă contact direct cu societatea. Pentru că profită de prostia, incultura sau disperarea unora, doar pentru a se simți ei mai frumoși în ochii domnului. Să poată adormi noaptea gândindu-se că au mai salvat un embrion de la avort, fără să le treacă măcar prin cap faptul că, în cele mai multe cazuri, l-au condamnat la o viață de foame, neajunsuri, disperare.
Și mai sunt.
Vă aruncați gunoiul pe geam, din mașina voastră luxoasă, și vă plângeți că orașul e murdar. Ninge constant și, cu toate că plugurile sunt pe traseu, vă plângeți că de ce n-a venit primarul personal să deszăpezească. Vă plângeți de maidanezi, dar nu vă castrați câinii pe care-i scoateți la plimbare. Vă plângeți că medicii iau mită, dar sunteți primii care se duc cu plicul. Vă plângeți că polițiștii iau mită, dar pentru câteva zile în minus la eliberarea unui act – vă duceți cu plicul. În loc să învățați pentru examene – vă duceți cu plicul. Vă bucurați că vi s-au mărit pensiile, și iertați faptele penale ale celor care v-au mărit pensiile. În loc să vă bucurați că vi s-a dat primă, vă enervați că altul a luat mai mult. În loc să vă bucurați că aveți un loc de muncă, vă râcâie că altul lucrează mai puțin. Vă plângeți că nu v-ajunge salariul, dar mai trântiți o rată. Și ce dacă n-ai voie cu telefonul la ureche în trafic? Toată lumea vorbește la telefon!
Nu vă interesează să respectați legile, vă interesează că nici alții nu le respectă.
Mi-a zis cândva, cineva mai deștept ca mine, că singura șansă pentru o Românie cu adevărat funcțională e o dictatură. Militară, de preferat. Cu reguli decente, de bun-simț, dar pe care, dacă nu le-ai respectat, îți iei amendă. Românul ține mult la banii lui și dacă-l arzi la portofel, n-o să mai greșească. Și dacă amenda nu-l sperie, muncă în folosul comunității, privarea de drepturi, închisoare. Dar dictatură sprijinită pe militari plătiți bine. Atât de bine, încât să fie incoruptibili. Și-oleacă de teroare – pentru toți.
Am strâmbat din nas, atunci. De-abia am ieșit din dictatură și teroare, și să ne întoarcem din nou acolo?
Cu cât mă uit mai mult în jur, jur că asta ar fi singura cale. Pe care v-ați merita-o.
V-ați merita soarta. V-ați merita-o, mă, cu vârf și îndesat.
